miercuri, 27 aprilie 2016

Sunt de acord cu ce spune preotul ortodox Nicolae Steinhardt


Fara tigani.Sunt de acord cu ce scrie preotul ortodox Nicolae Steinhardt.


 Fara tigani macar 1000 de ani de acum incolo

Virusul tiganesc.
Nu am decat o singura dorinta, fara tigani in tara, pentru a avea si noi macar 1000 de ani de liniste. CHIAR DACA EI AU FOST TRIMISI CA ROBI DE CATRE POLONEZI, IN JURUL ANILOR 1400, VREAU PENTRU TOT RAUL si raul renume pe care ni L-AU FACUT SA PLECE MACAR PENTRU UN NUMAR DE ANI, CAT SA NE PERMITA SA NE REDRESAM MATERIAL SI MORAL.
Nu se poate calcula decat arbitrar cat ne-au intors cu veacuri inapoi, acesti infractori ai lumii care,  cu toata bunavointa  europenilor nu-i va scoate din nemernicia lor, nici cu amenintarea cu decapitarea. Eu pot demonstra cu fapte cat de nemernici sunt.
Poate numai trimitandu-i in spatiu cu bilet doar de ducere, sa mai rarim din ei.
Arabii nu au tigani si sunt totusi atat de duri cu infractorii.

Wikipedia: Evreul NICOLAE STEINHARDT PREOT ORTODOX = RASIST aderent la ideile LEGIONARE, caci iata ce scria despre TIGANI.

Sunt de acord cu ce scrie preotul ortodox, Nicolae Steinhardt.
Vreau revizuirea apartheidulul impus de organele statului, platite sa ne apere de infractionalitate, impotriva majoritatii romanilor de catre minoritatile de toate felurile.

Posted in Uncategorized by saccsiv on august 22, 2015
646x404 (7)
Nicolae Steinhardt si rasismul
Câteva fragmente din Jurnalul fericirii lasă loc pentru interpretări în ceea ce privește aderența autorului la ideile legionare ale intelectualității perioadelor interbelică și a deportărilor in Transnistria: „Printre țigani. Rasismul este o demență, dar – cum să spun? – nerasismul, contestarea unor rase deosebite, fiecare cu însușirile ei, este o nerozie.
Sunt mai ales certăreți, rostul vieții lor e gâlceavă, harță: gălăgioși; fără de larmă și tărăboi se asfixiază și pier; pângăritori, au un dar neîntrecut de a terfeli totul; mincinoși, mințim cu toții, dar idealizăm realul, la ei e altfel, ca la antimaterie. Și găsesc de cuviință să-și întărească minciunile cu jurăminte grele: să-mi sară ochii, să-mi moară mama, să fiu nebun.
Și nu le poți intra în voie. Oricât de frumos le vorbești: orice umilință, orice fățărnicie: deopotrivă de inutile. Leneși, urăsc pe cine le cere un efort, o lene îndărătnică, violentă ca instinctul de conservare. Și nu pot bea în cârciumi, numai afară pe stradă, cu sticlele înșirate alături și puradeii roată; o maidanofilie, un exhibiționism, o nostalgie a bâlciului; și un jind al ocării, țipetelor, poalelor date peste cap. Spurcăciunea. Dracul sordid, dracul poltron, dracul țopăitor. Cărora Coșbuc le-a găsit nume atât de potrivite și care-n infern își fac din cur o goarnă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu