marți, 10 martie 2015

De la Caragiale citire......


Caricatura I.L.Caragiale (1852-1912).

Daca  puscariabili au facut o lege pentru ei, in asa fel incat sa preia mostenirile celor indreptatiti pentru sume modice, a folosit si celor fara speranta si cu zilele numarate.
Sa nu uitam  pe marele nostru dramaturg Caragiale, care era unul dintre mostenitorii Mamuloaiei, vaduva legendarului bogatas Mamulos din sec.XIX-lea(despre acest caz am mai scris si nu vreau sa va plictisesc gratuit) si  toti cei desemnati a primi  mostenirea ei, fiind in numar de 5, au fost nemultumiti si au continuat procesele pana dupa anii 1950 cand regimul comunist a anulat totul. Dar important este sa stim ca dragul nostru concitadin I.L. Caragiale, a acceptat sa primesca o suma modica care nu reprezenta nici pe departe dreptul lui si cu acei bani a reusit sa mearga la Berlin si acolo sa-si petreaca ultimii 10 ani de viata, (leul romanesc era puternic)  scapand de mahalagismele politicii degradante pentru cei implicati ca si acum, de pe plaiuri dambovitene, cu toate ca a vrut sa intre in politica dar, nu a avut loc. El stia foarte bine mersul politicii de pe la noi, din viata de zi cu zi si foarte bine reprezentata de el in teatru.
In alta ordine de idei, Caragiale era lefter mereu,  nu a avut noroc cu comertul, dand faliment toate berariile infiintate de el, chiar si in Gara de Sud de la Ploiesti. La un moment dat avea datorii foarte mari si s-a adresat Regelui Carol 1 cu rugamintea de a fi ajutat cu suma de 5.000 de lei pentru a stinge datoriile.
Regele a promis, dar stiut, fiind ca un om scrupulos pana la detalii, dupa ce s-a informat, a platiti toate datoriile lui Caragiale, in suma totala de 3.500 lei.
Concluzia acestui articol este ca, exemplul lui Caragiale in materie de, ce este in mana nu-i minciuna, a primit bani mai putini, dar pe loc si nu a asteptat  dreptatea in urma proceselor ivite cu speranta rezolvarii la calendele grecesti, care in cazul evidentiat aici, pentru comostenitorii Mamuloaiei, nu s-a adeverit niciodata.
In privinta Regelui Carol 1, Caragiale trebuia sa se astepte ca regele se va informa de adevarata suma a datoriei si mai bine ii spunea de la inceput ca-l roaga, sa suplimenteze si pentru el cu ceva, cat il va lasa sufletul, stiindu-se ca Regele era cam zgarcit.:)))

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu