sâmbătă, 28 martie 2015

UKIP lider Nigel Farage


UKIP Nigel Farage lider

Nigel Farage prin sendgrid.info 

20:30 (Acum 17 ore)
 
către mine
 





Odorica --

Over the past few weeks, the Prime Minister has schemed and plotted to keep UKIP out of the debates, including last night's programme, which wasn't actually a debate at all!

So I turned up anyway, last night, at Sky's studios in London, and judging by the Prime Minister's performance, I think I might just have rattled him!

Next week, we have the infamous "seven way" debate – and further down the line, a Question Time style head to head, which there's even a grassroots petition calling for me to be included in.

But what was clear from last night is that the two, legacy parties are in complete agreement with one another:
  • On Immigration: they want to continue with our open borders with the European Union;
  • On Spending: they'll all continue to increase Britain's debt, and leave it to our children and grandchildren;
  • On Defence: they want to cut our armed forces, yet keep sending them into foreign wars, under equipped;
  • On Europe: they want continued membership, false "renegotiations"
  • On Foreign Aid: they want to keep spending British money propping up foreign governments.
The list goes on and on, and on and on...

On May 7th, we have a chance to secure some REAL change. Make sure you're registered to votefor that change.

By putting enough UKIP MPs in the House of Commons, we can hold the next government to account.

I don't want coalition with the other parties. I want change. I don't want a ministerial car. I want to drive the agenda.

So if you're interested in REAL change, please consider contributing to our campaign. With just 41 days to go, we need your help.

Thank you,

Nigel Farage
Leader of the UK Independence Party

vineri, 20 martie 2015

Mormantul lui Miguel Cervantes



Descoperire incredibilă a oamenilor de ştiinţă, la 4 secole de la moartea lui Miguel de Cervantes, autorul celebrei opere “Don Quijote”!

Joi 19 Mar 2015 / 2,054 vizualizari / Fara comentarii

  cervantesMedicii legişti spun că au găsit mormântul mult-iubitului autor de literatură spaniol, Miguel de Cervantes (autorul lui “Don Quijote”), la 400 de ani de la moartea sa, scrie site-ul BBC.com. Ei cred că au descoperit rămăşiţele lui Cervantes, ale soției sale și a altora, îngropați împreună la Mănăstirea Trinitariană din Madrid. Separarea și identificarea oaselor din alte fragmente va fi dificilă, spun cercetătorii.
Autorul lui “Don Quijote” a fost îngropat în 1616, dar sicriul a fost mai târziu pierdut. Când mănăstirea a fost reconstruită, la finalul secolul al 17-lea, rămășițele sale au fost mutate în noua clădire și au fost necesare secole pentru a redescoperi mormântul bărbatului cunoscut sub numele de “Prinţul scrisorilor”.
Echipa de 30 de cercetători au folosit camere cu infraroșu, scanere 3D și radare penetrante în sol pentru a indica locul de înmormântare a lui Cervantes, într-o criptă uitată de sub clădire. În interiorul criptei, arheologii au descoperit o serie de oase ale unor persoane adulte, cu care Cervantes a fost îngropat. “Rămășițele sunt într-o stare proastă de conservare și nu ne permit să facem o identificare individuală a lui Miguel de Cervantes”, a declarat dr. Almudena Garcia Rubio.
Cercetătorii speră să se poată folosi de analiza ADN-ului, pentru a identifica care oase aparțin autorului.
P.S. Până astăzi, eu nu ştiam anul morţii lui Miguel de Cervantes. Mi se pare extrem de interesant că el a murit în 1616, exact când a murit un alt titan al literaturii, William Shakespeare. Doi titani ai literaturii mondiale să moară în acelaşi an din secolul al 17-lea, când scriitorii mari îi numărai pe degete, mi se pare o coincidenţă destul de mare… A nu se uita că de multă vreme se consideră că Shakespeare n-a existat niciodată şi că întreaga sa operă a fost scrisă de fapt de ocultistul şi filozoful Francisc Bacon.
Secretele lui Lovendal


miercuri, 18 martie 2015

Elogiul prieteniei

 
Elogiul prieteniei

Prietenia e frumoasă
Şi la restaurant văzui
Că un prieten nu te lasă
---Click pe poză---

duminică, 15 martie 2015

Pofta buna !

Claudio Aloisio Aloisio:
polpo al forno con patate: leggero e gustoso è un piatto perfetto per ogni occasione
imaginea nu este afișată
Polpo al forno con patate | La cucina di Claudio
Il polpo al forno con le patate è un piatto che porta in tavola i sapori ed i profumi del mare. La cottura in forno lo rende leggero preservando il...

Vizualizează postarea

joi, 12 martie 2015

Bravo Grecia!



Noul premier al Greciei, Tsipras, cere despăgubiri Germaniei de 500 de miliarde de euro! Bravo lui că nu se lasă călcat în picioare de super-puterile lumii şi de marii bancheri internaţionali!

Miercuri 11 Mar 2015 / 3,017 vizualizari / 3 Comentarii

  Tsipras GermaniaAdevărata ştire pe ziua de astăzi este aceasta: faptul că Grecia cere 500 de miliarde de euro despăgubiri pentru pagubele produse de Germania în timpul celui de-al doilea război mondial! Citez de pe hotnews.ro:
Grecia cere Germaniei despagubiri in valoare de 500 de miliarde de euro pentru prejudiciile din timpul celui de-al doilea razboi mondial, a anuntat premierul grec Alexis Tsipras, informeaza miercuri agentia de presa Unian, citata de Agerpres. Pozitia lui Tsipras este una transanta: Berlinul trebuie sa restituie toate valorile furate in cursul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, sa plateasca compensatii pentru infrastructura distrusa si sa restituie asa-zisul “credit de ocupatie”. In total, Tsipras estimeaza prejudiciile la suma de 500 de miliarde de euro. Declaratia lui Tsipras este una populista, dupa cum subliniaza unii politologi. Guvernul grec a reactionat astfel la cererea Berlinului ca Atena sa-si achite datoriile pe care le-a acumulat in cadrul programului de asistenta financiara din partea FMI, Bancii Centrale Europene si Comisiei Europene. Potrivit Unian, declaratia premierului grec este una cu atat mai populista cu cat Germania si Grecia au semnat, inca in 1960, un acord conform caruia Atena a renuntat la orice pretentie fata de partea germana, dupa ce aceasta i-a platit compensatii in valoare de 115 milioane de marci germane.
P.S. Că o fi populistă sau nu declaraţia, premierul grec are totală dreptate! Nu este posibil ca un stat puternic, cum este Germania, să facă atât de multe jafuri în timpul celui de-al doilea război mondial, iar Germania să plătească nişte despăgubiri ridicole. E adevărat, oficialii germani o să zică “nu noi, ci naziştii au făcut aceste jafuri”, dar acest lucru nu are nicio importanţă: oficial, statul german a fost reprezentat între 1933 şi 1945 de nazişti, aşa că fuga de responsabilitate nu ţine. Este drept ca cineva să se îmbogăţească, pe seama jefuirii altuia şi să nu plătească despăgubiri importante pentru acel jaf!?
Poziţia lui Tsipras este una foarte curajoasă pentru poporul grec şi, aşa cum spuneam într-un articol din februarie 2015 (Marii bancheri internaţionali vor să-l asasineze pe noul premier al Greciei, Alexis Tsipras! Putin şi-a trimis 125 de luptători din forţele speciale Spetsnaz pentru a-l apăra pe Tsipras!), viaţa premierului grec este pusă în pericol, el putând fi oricând asasinat de marii bancheri internaţionali, cărora nu le convine asemenea atitudine. Bravo lui Tsipras că nu se lasă călcat în picioare de o super-putere cum este Germania, că are demnitate şi că reprezintă cu cinste interesele poporului grec, aşa cum ar trebui să facă orice politician!
Secretele lui Lovendal


marți, 10 martie 2015

De la Caragiale citire......


Caricatura I.L.Caragiale (1852-1912).

Daca  puscariabili au facut o lege pentru ei, in asa fel incat sa preia mostenirile celor indreptatiti pentru sume modice, a folosit si celor fara speranta si cu zilele numarate.
Sa nu uitam  pe marele nostru dramaturg Caragiale, care era unul dintre mostenitorii Mamuloaiei, vaduva legendarului bogatas Mamulos din sec.XIX-lea(despre acest caz am mai scris si nu vreau sa va plictisesc gratuit) si  toti cei desemnati a primi  mostenirea ei, fiind in numar de 5, au fost nemultumiti si au continuat procesele pana dupa anii 1950 cand regimul comunist a anulat totul. Dar important este sa stim ca dragul nostru concitadin I.L. Caragiale, a acceptat sa primesca o suma modica care nu reprezenta nici pe departe dreptul lui si cu acei bani a reusit sa mearga la Berlin si acolo sa-si petreaca ultimii 10 ani de viata, (leul romanesc era puternic)  scapand de mahalagismele politicii degradante pentru cei implicati ca si acum, de pe plaiuri dambovitene, cu toate ca a vrut sa intre in politica dar, nu a avut loc. El stia foarte bine mersul politicii de pe la noi, din viata de zi cu zi si foarte bine reprezentata de el in teatru.
In alta ordine de idei, Caragiale era lefter mereu,  nu a avut noroc cu comertul, dand faliment toate berariile infiintate de el, chiar si in Gara de Sud de la Ploiesti. La un moment dat avea datorii foarte mari si s-a adresat Regelui Carol 1 cu rugamintea de a fi ajutat cu suma de 5.000 de lei pentru a stinge datoriile.
Regele a promis, dar stiut, fiind ca un om scrupulos pana la detalii, dupa ce s-a informat, a platiti toate datoriile lui Caragiale, in suma totala de 3.500 lei.
Concluzia acestui articol este ca, exemplul lui Caragiale in materie de, ce este in mana nu-i minciuna, a primit bani mai putini, dar pe loc si nu a asteptat  dreptatea in urma proceselor ivite cu speranta rezolvarii la calendele grecesti, care in cazul evidentiat aici, pentru comostenitorii Mamuloaiei, nu s-a adeverit niciodata.
In privinta Regelui Carol 1, Caragiale trebuia sa se astepte ca regele se va informa de adevarata suma a datoriei si mai bine ii spunea de la inceput ca-l roaga, sa suplimenteze si pentru el cu ceva, cat il va lasa sufletul, stiindu-se ca Regele era cam zgarcit.:)))

duminică, 8 martie 2015

Femeia



Femeia in perioada interbelica



    Va intrebati de ce nu am scris mai din timp despre 8 martie, ci despre femeia la volan? Ei bine, aflati ca in perioada interbelica ziua aceasta trecea aproape neobservata. De ce? Pentru ca intre cele doua razboaie doar in Rusia comunista fusese fixata pe aceasta data sarbatoarea femeii, mai precis a femeii muncitoare, cu salopeta si secera-ciocanul pusa-n piept. In lume, incercarea de a stabili ziua femeii la nivel international pe 8 martie au existat de prin 1910, la iniativa socialistei (vai! iarasi spectrul lui Marx la noi pe blog! ptiu drace!) Clara Zetkin, la cea de-a doua conferinta a femeilor de pretutindeni de la Copenhaga. Ea a fost sarbatorita insa fluctuant in lume (cu exceptia U.R.S.S. si a tarilor-satelit) pana in '77, cand O.N.U. proclama 8 martie ziua  drepturilor femeii si a pacii internationale (o denumire, sa fie cu iertare, si ea cam comunista).
   Prin urmare, intalnim in paginile publicatiilor interbelice  (cu exceptia "Scanteii", desigur", o tacere mormantala in preajma lui 8 martie, poate si din cauza relatiei directe dintre aceasta zi si ideile subversive ale vecinului de la est. Pentru interbelici, asa cum am scris deja, sarbatoarea feminitatii era de 1 martie, de martisor adica, prilej de a preamari frumusetea, delicatetea si eleganta sexului slab.

    Insa femeia incetase deja de prin anii '20 sa mai fie doar un bibelou de martipan, pardon portelan (desi era deopotriva dulce si fragila in imaginatia antebelica). Dupa modelul vestic, ea se emancipase considerabil, incepand de la imbracaminte si terminand cu comportametul ei in societate si activitatea profesionala. Rochia ampla e inlocuita de "rochita" pana la genunchi, sau chiar mai scurta, pijamaua de plaja de costumul intreg sau deux-pieces care lasa zeci de centimetri de piele descoperiti. Una dintre activitatile preferate ale femeilor era defilarea la proba de costum de baie in cadrul concursurilor de frumusete Miss Strand organizate in capitala. Un alt loc de defilare pentru protipendada era piscina cu valuri artificiale a hotelului Lido.

    Femeia se emancipase adoptand si activitati masculine: fumatul, sofatul, practicarea intensa a sporturilor.



    Ii facea concurenta serioasa si in amfiteatrele universitatilor (la Litere erau, ca si astazi, majoritare, cei de la Ilustratiunea romana considerand chiar ca erau prea multe studente), dar si in profesiuni ca cea de doctor. avocat, inginer sau... aviator. Un exemplu din epoca ar fi parasutista Matesan, careia Realitatea ilustrata ii dedica un intreg articol, plus un interviu.

     Noua situatiune ii pune insa pe interbelici in incurcatura. Intelectuala pare sa pericliteze casnicia, pentru ca nu se mai marita si nu mai face copii.


     "Realitatea ilustrata" publica cercetarile unui anumit biolog Paul Popenoe in aceasta privinta, dar punem consideratiunile despre maternitate pe seama regimului autoritar carlist care accentua rolul mamei de viitor al natiunii dupa modelul autoritar-totalitar din Germania nazista:

 „Credem că nu exagerăm spunând că cea mai mare par te dintre tinerele fete, cari ies din facultăţi, mor fără a lăsa vreun copil in urma lor. O asemenea situaţie nu poate dăinuila infinit, fără să aducă grave prejudicii unei naţiuni. Inconvenientul acesta se datoreşte, in mare par te, aşa numitei emancipări a femeii, sub mişcarea feministă, precum şi prefacer ilor economice, sociale şi industriale din ultima vreme.
„Am luat cuvântul, pentru că educatorii şi in special femeile cari-au apucat a se adăpa la isvoarele de înaltă cultură ale facultăţilor , ar avea acum tot timpul sa mediteze şi să soluţioneze problema intelectualei.“
     Mai mult, cei de la "Realitatea ilustrata" considerau inca dragostea domeniul prin excelenta de manifestare pentru populatiunea feminina, si nu stiinta : ''Pe de altă parte , femeea emancipându-se din ce în ce mai mult, fiind mulţumită de soarta ei, este sigur că va fi mai fericită ? Este sigur că în dragoste -care în definitiv este adevaratul ei climat, nu are de suferit din pricina nouei stări de lucruri ?''. Si nici nu ajunsesera femeile inca la acest grad de inteligenta ca barbatul : ''Dar lumea evoluiază, moravurile deasemeni, şi împreună cu ele - orice s'ar spune - calitatea inteligenţii feminine . Şi este foarte probabil ca  intr-un viitor mai mult sau mai puţin depărtat, femeea va deveni egala barbatului in ceeace priveste inteligenţa ...''. Eh, macar aveau, desi nu suntem siguri, un creier la fel de mare, spre disperarea lui Maiorescu. Glumim acum, nu suntem paranoici si nici feministi militanti, asa ca putem vorba cel mult despre o mysoginie à part in cazul interbelicilor, care mai ca nu divinizau femeia, frumusetea si amorul. Ii inchinau concursuri de Miss, pagini de ziar, poeme si cantece. Va lasam cu unul dintre ele, poate cel mai cunoscut, urand totodata "La multi ani!", pentru ca asa se cade, cetitoarelor noastre, desi interbelicii nu ar fi facut-o. Si nu din lipsa de politete, ci pentru ca, asa cum zis de la inceput, ziua de 8 martie nu avea pentru ei nici o insemnatate.


Bogatie

 Bogatia unei mame

In India, daca nu ai frati si surori, primesti de la altii care au prea multi! Cum Flavia este singurul nostru copil, a primit trei surori: Manisha, Ritu si Ankitha. In dimineata asta m-am trezit mai bogata. Ce bine este sa fii mama!


joi, 5 martie 2015

Parlament

 
Parlament fără corupţi

După-un nou Regulament
S-a găsit şi o portiţă,
Vor intra în Parlament
---Click pe poză---

miercuri, 4 martie 2015

Meseriasi



Mici meseriaşi de altă dată


"Bursa locurilor de muncă"...
O notă caracteristică a străzilor bucureştene din perioada anilor ‘30 o reprezenta comerţul ambulant. Pe oriunde te învârteai, din centrul luxos şi până în îndepărtatele mahalale ale oraşului, întâlneai  “oltenii”  îmbrăcaţi cu cămăşi lungi şi albe, “moţii” cu tot felul de obiecte şi de farfurii din tinichea, “bulgarii” şi “turcii”  care îţi ofereau bragă, îngheţată sau alviţă. Mai erau “evreii” cu joben negru şi cu pantofi de lac, cumpărători  de haine vechi şi “ţiganii” cu care te îmbiau la tot pasul cu  “porumbelul fierbinte” sau cu “floricele de porumb”. Ce nu găseai pe străzile Bucureştiului… Din lumea aceasta a străzilor bucureştene nu puteau lipsi micii meseriaşi şi zilierii. Cei care îşi ofereau serviciile în locurile de adunare – adevărate burse ale locurilor de muncă - ştiute de toţi bucureştenii. Cele din Piata Mare (piata Bibescu Voda)  sau din grădina bisericii Sf. Gheorghe erau doar două dintre ele. O lume pestriţă şi gălăgioasă alcătuita din cizmari, tinichigii, tâmplari, coşari sau spoitorese aşteptau aici ofertele de “lucru pentru o zi”…

În aşteptarea unui "angajator"
O lume pestriţă la port şi la vorbă, un mozaic de transilvăneni, bucovineni şi regăţeni înfrăţiţi în nevoi, în faţa vârtejului ameţitor al Capitalei care râde şi plânge, al Capitalei luminilor orbitoare, al luxului, al risipei, al sărăciei şi al mizeriilor de cea mai sfâşietoare speţă. De aceea, această lume de oameni nevoiaşi, are o înfăţişare ciudată: feţe triste, ostenite, cu priviri nostalgic rătăcite în zare aşteptând ceva care nu mai vine; oameni cu gândul dus departe, în satul din care au dezertat în lupta aprigă a vieţei; frunţi încreţite pe care doar glumele celor ce au bătătorit oraşele cât le mai luminează. Aşteaptă cu toţii, sub cerul liber, ca într’o imensă  sală de aşteptare a unei gări în care pasagerii de clasa a treia, cu desagi şi bagaje, aşteaptă un tren care nu mai vine…” (articolul “În lumea celor mici” – “Ilustraţiunea română” din 24 octombrie 1929).
Pe străzile Capitalei noastre, care este în acelaşi timp punct de încrucişare a ştiinţei occidentale cu moravurile Orientului, desigur că nu poate fi vorba de meserii de artă, pe trotuar. Întâlnim adesea, în amurg şi noaptea la lumina palidă a felinarelor de gaz, obiecte de tâmplărie şi chiar de sculptură. Măsuţele şi scaunele pentru diferite scopuri  - măsuţe de joc de cărţi, de şah, de ceai, busturile din ghips cu reflexe de marmură ale lui Napoleon şi Mihai Viteazul, fug de lumina zilei, ca iluzia să fie mai completă, iar cumpărătorul să fie mai ispitit a cumpăra “opera de artă”.

Cizmar
Cizmarul însă, care nu are a se teme de nimic, deoarece cu puţină sfoară ceruită, un ac, o sulă, un lighean de apă, unde se moaie curelele de transmisie care vor deveni pingele, corespunde unei necesităţi urgente, el stă cu “atelierul” -  o ladă răsturnată şi un scăunel – la colţ de stradă sub un copac pe maidan, sau alături de prăvălioara pe rotiţe a unui vânzător de fructe şi legume. Clienţii cizmarului sunt oameni tot atât de nevoiaşi ca şi el: mici slujbaşi pe la autorităţi, oameni de serviciu, vânzători de prăvălie al căror timp liber nu depăşeşte răstimpul de la serviciu până acasă. Pe drum, adăstând un sfert sau o jumătate de oră, ei şi-au îndreptat tocurile, şi-au reparat pingelele, şi-au cusut vreo ruptură la ghetele care se înnoiesc o dată la doi ani, de Paşti.

Tinichigiu
Tinichigii se văd mai rar; desi nu lucrează în stradă ci în vreun subsol sau magazie de scânduri vechi, marfa tot pe stradă şi-o vând ca şi geamgii. Un lighian, un făraş, un cazan, o cursă de şoareci, un grătar, sunt obiecte care fac trebuinţă mare şi lipsesc aproape întotdeauna din gospodărie, mai cu seamă când e urgentă nevoie de asemenea lucruri. Iar tinichigiul care se urcă pe acoperiş să puie un petec de tablă pe locul ruginit de unde la zile de ploaie picură'n casă, el poate fi văzut în fiecare dimineaţă  trecând drumul spre piaţă, în mâna stână cu toate uneltele: cleştele, ciocanul, cuiele, cositorul, vârâte într’o paporniţă de papură naţională, specifică “operă de artă”.

Un călător străin în trecere  prin Bucureşti s’ar putea întreba:

“- Şi găsesc asemenea meseriaşi de lucru? Ei nu prezintă nici o garanţie…”

Coşarii...
Garanţie prea multă nu prezintă desigur, dar au o sănătoasă poftă de mâncare şi o familie de întreţinut. Pe umă nici nu e în interesul ordinei sociale ca obiectele să nu se strice niciodată; cu cât munca e mai “pirpirie” cu atât au şi meseriaşii mai mult de lucru.


Fără a fi într’un număr prea mare, coşarii care se poartă într’un costum de mare spectacol, având cu negreala obrazului şi cercurile cu ţepi din jurul braţului înfăţişarea de veniţi din Infern sau de la Opera Mare, au de lucru de două ori pe an: toamna şi primăvara. Iarna şi vara, acolo unde n'au lucrat coşarii, vor fi cu siguranţă chemaţi pompierii, care sunt ceva mai costisitori şi mai siniştri.

Spoitorese...
Sclavia - cine nu ştie – s’a desfiinţat de mult în afară de a femeii de serviciu. Dar de cele mai multe ori omenia stăpânilor de sclave e atât de mare că sclavele nu bagă de seamă situaţia lor reală. Nu există în ţara noastră o legislaţie de ocrotire a salariaţilor casnici; ori de câte ori s'a legiferat vreo dispoziţie în favoarea muncitorilor, s'a adăogat “cu excepţia salariaţilor casnici". Totuşi numărul servitorilor şi a servitoarelor care descind în fiecare săptămână în gara Capitalei, venind din Basarabia, Bucovina şi mai cu seamă din  Ardeal, e atât de ridicat, că alături de oficiile de plasare ale autorităţilor mai lucrează numeroşi plasatori clandestini - şi însăşi strada şi grădina publică, unde cucoanele vin să-şi aleagă slujnicile. Grădina bisericii Sf. Gheorghe a fost multă vreme un “obor” de fete şi de femei de casă, bine cunoscut de toate bucureştencele.


Cucoana verifică
 actele chivuţei

Mult mai vesele sunt “chivuţele", spoitoarele, care adastă în cârduri oacheşe, cu bidineaua ridicată'n sus, pe umăr, mult de-asupra capului ca un steag şi o firmă. Nu le place munca ne'ntreruptă, plătită lunar şi într'un fel au dreptate, căci nu place nimănui. Se mulţumesc cu puţin, ca să aibe satisfacţia atât de omenească de a munci puţin. Şi aşa se face că “chivuţele" sunt totdeauna vesele iar “climatul" lor sufletesc atât de înrudit cu al cuconiţelor care le angajează.

Dar muşterii nu se'nghesuie totdeauna după astfel de disponibile meserii, tocmai pentru că ştiu că le găsesc oricând. În adăstarea lucrului, bărbaţii şi femeile recurg la derivaţii sufleteşti, care nu se deosebesc întru nimic de ale bucureştenilor culţi şi avuţi. 


Tăietorii de lemne...

Chivuţele, servitoarele, stau de taifas şi clevetesc întocmai ca doamnele din lumea mare. Cizmarii, tinichigii, tâmplarii, coşarii pun la cale un joc de cărţi, care poate să ţie toată ziua, sau o rişcă – pajura sau capul unei monede aruncate în sus din care se trag uneori bătăi din glumă precum şi alte îndemânări, mai puţin recomandabile: mânuirea clandestină a unei perechi de cărţi ascunse în mânecă şi zvârlirea monedei astfel ca să cadă figura sau capul, după voie şi fără greş. Uneori se alcătuieşte, sub un gard sau la un grilaj,  câte o “bibliotecă" orală. Un meseriaş care ştie carte citeşte celorlalţi ciuciţi în jur, ultimele evenimente de la Liga Naţiunilor sau procesul averii dobândite de un fost ministru.



Sursa: articolul “Toate meseriile pe stradă” – “Realitatea ilustrată” din 20 noiembrie 1935 – citit din colecţia Bibliotecii Digitale a Bucureştilor
deieri-deazi.blogspot.com

marți, 3 martie 2015

Bancuri....


Doctorul catre pacient:
- Cum sunt noile supozitoare pentru insomnie ?
- Remarcabile, d-le doctor, nici nu apuc sa scot degetul !
 
Oamenii de stiinta britanici au stabilit ca iepuroaicele niciodata
nu apuca sa spuna ca le doare capul !
 
- Nu vreau sa par nepoliticos, dar as face sex cu tine.
- Nu vreau sa par curva, dar sunt de acord !
 
 
La farmacie:
- Puteti sa-mi dati un test de sarcina?
- De care?
- Negativ, daca se poate.
 
Dacă îi reproşezi femeii nişte kilograme, ea o să-ţi reproşeze nişte... centimetri !

duminică, 1 martie 2015

Securitatea

Nicolae Toma:
Securitatea, instrument al dictaturii : Divizia Specială “Umbre peste Carpați”
Până în 1994 SRI-ul a spălat la față securiștii. În liniște, aceștia au pregătit ofensiva împotriva Revoluției din Decembrie 1989. Raportul SRI din 1994, plin de minciuni, stă la baza tuturor dezinformărilor privind cel mai important eveniment din România ultimilor 50 de ani.
Printre ofițerii acoperiți din presă: Ion Cristoiu, Grigore Cartianu, Robert Turcescu și alții s-a manipulat poporul să perceapă Revoluția ca fiind...
imaginea nu este afișată

Vizualizează postarea